vineri , 22 septembrie 2017
Home - Arhiva - Despre lacrimi și acceptare
Despre lacrimi și acceptare
Emotii si lacrimi

Despre lacrimi și acceptare

Importanta exprimarii emotiilor

Emotii si lacrimi

Mă simt o sensibilă, iar când plâng, uneori liniștit, alteori în crize cu hohote și suspine, o fac din diverse motive, cu o multitudine de emoții implicate, câteodată de nervi și furie, câteodată de recunoștință, câteodată de prezența dragostei divine, alteori pur și simplu fiindcă mă topesc de tristețe. Cert este că de ceva vreme nu mi-a mai venit să plâng și asta nu pentru că mi-am interzis conștient și, în ciuda imaginii mele despre mine. Am realizat asta ieri, când am aflat despre soțul unei persoane apropiate că are cancer. Omul, o persoană echilibrată, fără vicii, muncitor, sănătate vizibilă ca și fibra musculară, aparent un om fără griji, fericit. Vestea m-a lovit ca trenul, cu atât mai mult cu cât percepția despre ei, amândoi, era că sunt oameni veseli, sufletul oricărei petreceri, care nu au dus lipsă de nimic, fiindcă nu-i așa, nu s-au plâns niciodată. Deși sunt încă în stare de șoc, aș putea în orice moment să-i dau explicații despre boală și ultimele tratamente descoperite, trimiteri spre cei mai buni profesioniști în domeniu, să-i fiu alături, numai să ceară…

Nu o mai văzusem de o jumătate de an și chiar și așa cum era, atent îmbrăcată și machiată, părea că peste ea trecuseră zece. A fost un prim semn care m-a zdruncinat și m-a făcut să mă întreb ce s-o fi întâmplat. Am invitat-o cu soțul la noi la curte, la vară, știind că le place aerul curat, iarba, soarele. Ochii i s-au umplut de lacrimi… Ce Dumnezeu? Sufletul îmi tremura și printre dinții încleștați, am șoptit, ce este? M-a strâns cu putere de mână și mi-a spus, sub jurământul de a păstra secretul… Vorbele-i curgeau, la fel și lacrimile. Voiam să-i vin în ajutor, pentru că exprima sentimente precum neputință, furie de nedreptate (de ce noi?), vinovăție, durerea de gol mult prea aproapiat, reproș pentru atâția ani și ani de muncă, iar lacrimile, parcă acceptare a ceea ce va veni, a singurătății ce-i va fi tovarăș și, în același timp, acceptare a dorinței lui, aceea de a nu vorbi cu nimeni despre diagnostic, care oricum, nu e de cancer, chiar dacă așa scrie pe buletinul histopatologic (negare).

Nu am putut să nu mă întreb: ce înseamnă lacrimile pentru suflet și, mai mult, ne ajută ele să trecem dincolo, spre recuperare spirituală, cu atât mai mult în cazuri ca acesta, în care vindecarea fizică pare puțin probabilă? De ce și când plângem? L-ar ajuta pe el să treacă de stadiul ăsta, de negare a bolii spre acțiune, spre împăcarea cu el însuși și familia? Și, dacă da, ce anume l-ar ajuta să plângă? Cum o ajută pe ea plânsul?

Fenomenul a fost şi încă este studiat intens. Astăzi, mulţi dintre oamenii de ştiinţă cred că lacrimile sunt declanşate de sistemul limbic sau creierul afectiv, iar impulsurile se transmit apoi din trunchiul cerebral către glandele lacrimale. Însă nu au reuşit să descopere, în ciuda tehnologiei disponibile pentru monitorizarea creierelor, cum funcţionează acest proces și cum apare el. Nu au un răspuns nici la întrebarea de ce noi asociem automat lacrimile cu tristețea, chiar dacă ele pot apare și la evenimente fericite.

Într-un studiu realizat de Robert R. Provine, de la Universitatea Maryland din Baltimore, 80 de voluntari au fost rugaţi să privească imagini în care erau prezentaţi oameni ce expuneau diferite sentimente. Jumătate dintre participanţi au primit imagini cu oameni cărora le curgeau lacrimi, în timp ce cealaltă jumătate a primit aceleaşi imagini, doar că lacrimile lor fuseseră şterse cu ajutorul unui program de editare. Indiferent de vârstă şi sex, participanţii au notat că imaginile în care se vedeau lacrimile exprimă mai multă tristeţe. „Lacrimile adaugă valențe și nuanțe expresiilor faciale percepute” spune autorul studiului, Robert R. Provine, PhD, profesor în psihologie și neuroștiințe. Se pare că lacrimile sunt un soi de lubrifiant al interacțiunilor sociale, ce înlesnește comunicarea și dorința de întrajutorare a semenilor. (Evolutionary Psychology – 2009, 2013).

De fapt, lacrimile nu sunt nici de fericire, nici de tristețe; sunt manifestări ale schimbării dispoziției, de la excitare la liniștire, de exemplu. Eticheta pe care o atașăm lacrimilor depinde doar de contextul în care ele apar. Și deoarece, în mod obișnuit, plângem atunci când ne simțim în siguranță și ne putem arăta vulnerabilitatea (și/sau corpul se relaxează după o stare de criză), lacrimile pot semnifica dorința persoanei de a primi ajutorul celuilalt (celălalt fiind aici un terapeut sau orice altă persoană de încredere). Procesul de vindecare, în acest caz, depinde foarte mult și de celălalt, de cât de confortabil se simte să-l lase pur și simplu să plângă, fără a se repezi să-l consoleze cu false asigurări de genul: totul va fi bine sau chiar mai rău, negarea lacrimilor: haide nu mai plânge că nu-i chiar așa grav, etc.

Cum ne afectează însă cealaltă situație, când suntem în neputință de a accepta ceea ce ni se întâmplă și, implicit, de a plânge? În termeni de specialitate, înseamnă suprimarea emoțiilor sau chiar nerecunoașterea existenței acestora. E ca și cum am fi morți în interior, iar pentru ceilalți putem părea deprimați. Dacă e să ne luăm după ceea ce spun psihoterapeuții umaniști, emoțiile sunt o parte atât de importantă a experiențelor, încât o putem considera critică pentru procesul de vindecare. Perls, 1977: “Ca organism biologic poți fi conștient de variate oportunități existente în momentul respectiv, doar atunci când îți recunoști și accepți, diferitele emoții…doar atunci când îți recunoști și accepți suferința, sentimentul de disperare și neputință la pierderea unei persoane sau a ceva de importanță pentru tine, poți să plângi și să-ți iei la revedere”. Greenberg și Safran (1987) au notat că “trezirea afectului este o componentă importantă a procesului de schimbare în psihoterapie; atât clienții cât și psihoterapeuții au asociat plânsul cu suspine și alte manifestări ale durerii cu evenimente semnificative în procesul terapeutic”. Greenberg (1993) propune chiar mai mult decât atât și anume, “emoțiile permit persoanelor să devină conștiente de credințele lor interne despre ei înșiși, emoțiile pot cauza acțiune și că expresia emoțiilor produce dezvoltarea în continuare a unor procese cognitive și de eliberare emoțională, ceea ce permite recuperarea. În timp ce lucrul cu experiențele emoționale și verbalizarea acestora este important, în același timp, este necesar și cel cu sistemul de credințe ale individului pentru promovarea schimbării…” (Greenberg & Safran, 1990)

După această incursiune, chiar dacă nu am toate răspunsurile, măcar am clarificat rolul lacrimilor în procesul de vindecare. Lacrimile apar ca fiind importante nu numai pentru fiziologia ochiului, ele ne mișcă spre ceea ce ne dorim să fim, prin acceptarea a ceea ce suntem într-o anumită situație. Cu o frecvență ce depinde de cultură, sex, deschiderea societății către exprimarea emoțiilor, credințe interne individuale, atunci când plângem comunicăm cu cei din jurul nostru, cerem ajutorul, ne descărcăm de o tensiune interioară, iar după, de cele mai multe ori, ne simțim mai bine. Există însă și situații când plânsul nu aduce eliberare și-atunci, ca și în cazurile în care nu prea poți să plângi deși suferi, merită să ceri ajutor de specialitate, pentru că aceste cazuri pot însemna depresie, anxietate și în final pot duce la suferințe organice.

Neputința de a-i feri pe cei dragi de boală mi-a declanșat ultimul plâns cu suspine. M-a ajutat să mă eliberez de stres, am acceptat că sunt un simplu om, m-a ajutat să pot fi cu adevărat alături… Pe tine ce gând te-a ajutat să plângi ultima dată?

Mirela Gheorghiu
MD & psihoterapeut in formare

credit photo:sciencyfly.com

Share on Facebook0Share on Google+0Share on LinkedIn0Tweet about this on Twitter0Email this to someone

Despre Mihai

Ai o problema si nu stii cum sa o rezolvi? Vrei sa-ti depasesti limitele, sa-ti rezolvi conflictele interne si sa te cunosti, pentru a trece peste orice obstacol din viata ta? Te pot ajuta sa devii mai bun! Contacteaza-ma ACUM!

Trimite un comentariu

Adresa dvs. nu va fi facuta publica. Required fields are marked *

*

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>