vineri , 22 septembrie 2017
Home - Arhiva - O experienta personala cu Qi-Gong
O experienta personala cu Qi-Gong
O experienta personala cu Qi-Gong

O experienta personala cu Qi-Gong

O experienta personala cu Qi-Gong

O experienta personala cu Qi-Gong

De ceva timp, ma simteam coplesita de sentimentul unei suferinte, pe care nu reuseam sa o depasesc. O suferinta de altfel reala, insa trecuta cu bine…la care insa ma raportam, la care reveneam sau care imi sarea in fata atunci cand incercam sa ma concentrez la altceva. Nu am sa expun aici  nici un diagnostic, i-as da iarasi importanta si nu acesta e scopul acestor randuri.

E o destainuire, cu sufletul in palme si cu inima deschisa, asa cum o faci atunci cand te bucuri sa descoperi ceva, dinainte stiut si totusi atat de necunoscut. Spun asta pentru ca, organismul si mintea noastra stiu sa ne dea “mesaje”, noi insa suntem suffcient de ignoranti, ori sa nu ne straduim sa intelegem, ori sa le ignoram sau si mai trist sa le negam. Ei bine, eu eram ca un burete, in cautare de informatie, de raspunsuri… insa raspunsurile nu-mi dezlegau intrebarile si atunci, ma invarteam in jurul unuia si aceluiasi punct nevralgic.

Faceam aceasta cautare, incercand sa reasez aceleasi piese in alta pordine, facand combinatii de aceleasi informatii…care nu duceau nicaieri. Dupa un timp am inceput sa si “indosariez” materialele parcurse si sa le si “daruiesc” mai departe postandu-le pe retele de socializare, dorindu-mi ca astfel sa trag un semnal de alarma si poate sa atentionez si alte femei, sa nu pateasca si ele…sa nu li se intample…sa le scutesc de o suferinta.

Si intr-o zi oarecare, cineva s-a simtit intrigat nu de informatia furnizata, cat de cantitatea si repetitivitatea subiectului. Si acest cineva, a avut disponibilitatea si rabdarea sa ma intrebe sis a ma asculte (atat cat puteam sa ma confesez, fara pretentia de a starni vreo emotie) fara dorinta de a ma “certa” sau a ma judeca, si fara curiozitatea atat familiara celor dornici de povesti cu subiecte sortite sa impresioneze.

Dupa 5 minute fara compatimire sau autocompatimire, iesisem dintr-un rol si incercam sa intru in papucii unei femei normale…ceea ce si eram de altfel.

La sfarsitul conversatiei am primit o noua si total necunoscuta provocare… as fi dispusa sa incerc sa practic Qi-Gong. Am mai primit si un site menit sa-mi dea ceva informatii apoi tacere.

Am citit, si apoi au urmat reactiile…un soi de “bombardament” interior….de undeva din subconstient, ieseau temeri la iveala, de genul “sunt prea batrana si nu am facut sport niciodata”, “habar nu am care-i stanga si care-i dreapta, ce sa caut eu acolo”, “am sa ma fac de ras”, “ e o ciudatenie”, si multe altele. Insa oricat de bine ar fi fost pus la punct acest “sistem de autoprotectie” ma simteam atrasa intr-un mod inexplicabil, ma contraria si ma provoca, fara sa reusesc sa inteleg  daca ma raportam la teama unui esec previzibil sau la ceva necunoscut care se voia descifrat.

A trecut ceva timp, nu as putea spune ca am uitat, ramasese ceva proiectat in background, insa avalansa de ganduri estompa curiozitatea.

Poate a fost mai bine asa, poate daca as fi incercat sa aprofundez doar informational fara sa trec “practic” la fapte, as fi gasit suficiente argumente sa nu. Ma pricep sa fac polemica, chiar si cu propriile mele intentii cateodata. Obisnuinta e mai grea ca dragostea, in cazul de fata atarna mai greu decat dorinta de nou. Si de ce sa fi vrut ceva nou? Cand in suferinta mea era caldut, cea consolator  pana la durere pentru ca, suferinta devine un mod de viata daca o lasi sa te invadeze. Si totusi, o singura fraza rostita de un om foarte important mie, avea puterea sa ma scuture sis a ma impinga inainte chiar daca suna a ghiont care ma dezechilibra. “Durerea e o realitate, insa suferinta e o alegere…”, aceste cateva cuvinte, detineau sensul intregii mele vieti la momentul acela.

Si cum spuneam, a trecut ceva timp, apoi total pe nepregatite a “picat” un telefon care a avut rolul sa ma scoata din inertie.

Evenimentele s-au derulat rapid, in doua zile eram deja cu niste tenisi in sacosa si ma indreptam total nepregatita catre o destinatie unde habar nu aveam ce avea sa mi se intample. Daca zic nepregatita, cred ca spun prea putin, insa acum imi dau seama ca inclusiv asta facea parte dintr-un scenariu “scris” inconstient de mine contra mea…imi era mai simplu sad au inapoi sis a sa spun nu pot.

Uitasem de adeverinta medicala, de fapt nici nu catadicsisem sa listez adeverinta de pe site, nu aveam niciun formular completat la mine, insa cineva avea mai multe si m-a “salvat”, incepusem pe drum sa-mi contorizez toate diagnosticele si faceam repetitie generala ca sa nu uit vreunul…doar trebuia, sa impresionez, sa mi se spuna ca nu am ce cauta, ca e riscant, ca nu e locul meu acolo, ca le pare rau dar…

O experienta personala cu Qi-Gong

O experienta personala cu Qi-Gong

Eram insa, intr-un mediu atat de primitor si de cald, incat singura ostila eram…eu.

Si partea cea mai ciudata inca nu se manifestase. Ma inscrisesm aproape inconstient la un mini curs de initiere, la care eram doar 6 participanti, iar asta nu imi permitea sa “ma pierd” neobservata in multime. Ba mai mult, a trebuit sa-mi fac si o descriere succinta, ceea ce a fost o reala provocare, tinand cont ca, in ultimul timp imi dorisem sa fiu invizibila pentru lumea inconjuratoare si nu mai suportam ca nici macar eu sa-mi vad imaginea in oglinda…ochii atintiti asupra mea nu vedeau suferinta, nu intelegeau disconfortul, iar eu incercam sa nu par o ciudata.  Dupa nici 10 minute ma etichetasem deja ca fiind “nepotrivita” pentru locul si momentul in desfasurare. As fi rupt usa si as fi luat-o la fuga daca macar as fi putut sa ma dezmortesc sau sa ma agat de ceva care sa ma sustina.

Insa nu am facut-o si acum am felicit pentru neputinta de atunci. Inutil sa descriu, ca dupa un timp oarecare uitasem de oropsita de mine si intram in relatie cu o alta eu, si cu parti ale corpului de care si uitasem ca exista.

Ce este Qi-Gonqul? Nu am sa dau o definitie de specialitate, e usor de gasit.  Ce este pentru mine Qi-Gongul ?… Este cea mai buna cale de armonizare si relationare cu propria persoana, e modalitatea in care ma simt vie si imi cosntientizez intreg organismul, e o cale de a ma bucura de faptul ca sunt un intreg si inca un intreg plin de viata, frumos si fara ganduri care sa puna la pamant. E adevarat ca ma mai viziteaza cate unul parazit, insa acum, pentru ca am facut “curatenie”, mi-e simplu sa spun stop. E in acelasi timp o cale usoara de a face miscare si de a activa puncta energetice care sa-si faca “treaba” si sa ma ajute sa fiu mai sanatoasa si mai linistita. Stiu ca in mine era un om bun ratacit printr-un cimitir de senzatii, insa acum am devenit acel om bun, insa nu mai orbecai si nu mai simt coplesita. Fizic, corpul meu se simte energizat si nu ma insel pentru ca imi vin “confirmari” din  privirile si reactiile  unuia…altuia. Pentru prima data, nu am mai fost “aspirator” de virusi si nu s-a mai lipit nicio viroza de sistemul meu imunitar, ba mai mult, la un moment dat am fost surprinsa sa constat ca-mi lipsesc anumite simptome, care erau atat de familiare incat pe moment am simtit nelinistea unei pierderi greu de identificat. Ca atunci cand pleci de acasa cu sentimentul acut ca ai uitat ceva si nu reusesti sa iti dai seama ce, si oricat ai face inventarul in minte, tot nu ai repere insa din cauza asta ratezi sa observi ca afara e soare. Eu am plecat de multe ori de acasa si nu numai ca nu am observant ca afara e soare, da mi-am bagat si capul intre umeri si nu am lasat lumina sa ma mangaie. Acum insa, am nevoie de lumina si de viata…de mine plina de viata, de mine sanatoasa si impacata cu mine si ce-i in jur, de mine asa cum am uitat sa fiu in acesti ultimi ani. Asa ca mi-am golit mintea de tot raul trecut si acum ma bucur de prezent si de tot ce-mi ofera. Iar Qi-Gong-ul are darul de a ma pune in legatura cu tot ce-i material si imaterial, cu tot ce-i cuvant sau mai presus de cuvant.

O experienta personala cu Qi-Gong

O experienta personala cu Qi-Gong

As putea vorbi mult, despre mine dupa Qi-Gong, insa nu as vrea sa para o reclama mascata si exagerata. Nu vreau sa diluez scopul acestor randuri. Mesajul meu ar fi ca, pentru cineva care simte nevoia sa se regaseasca, sa se armonizeze, sa se accepte si sa se iubeasca, Qi-Gong-ul poate fi o fereastra deschisa o fereastra pe care sa iasa emotiile negative, suferintele, gandurile parazite, furiile, frustrarile, nemultumirile si prin care patrunda catre interiorul nostrum energii pozitive, ganduri frumoase, emotii placate, senzatii de bine … pentru cine vrea sa treaca cu gandirea dincolo de concret, e o mare bucurie sa practice…mai ales ca, suntem consecinta a ceea ce gandim. O singura fraza cuprinde in ea toata esenta “Cerul, pamantul si eu suntem un tot. Ne contopim”.

 

Poate ai si tu propria ta experienta cu Qi-Gong sau cu o alta practica de acest soi, m-ar bucura sa ne-o impartasesti.

 

Contributor: Ana-Maria Anca

Share on Facebook0Share on Google+0Share on LinkedIn0Tweet about this on Twitter0Email this to someone

Despre Mihai

Ai o problema si nu stii cum sa o rezolvi? Vrei sa-ti depasesti limitele, sa-ti rezolvi conflictele interne si sa te cunosti, pentru a trece peste orice obstacol din viata ta? Te pot ajuta sa devii mai bun! Contacteaza-ma ACUM!

Trimite un comentariu

Adresa dvs. nu va fi facuta publica. Required fields are marked *

*

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>